@gsv

Bei cafele și mai scrii privit de pereți
în singurătatea ta cu opinii vechi.
Unii scriu și pun în pod. Sunt de admirat.
Mă însoțeam la iarmaroc pentru o turtă
dulce și o funie de fum scoasă
de mici cu frici de guri iar la plecare
mai cumpăram să fie
o sticlă de felinar un ciubuc răsucit și
floricele cu zahăr în formă de mingioare
Desculț mă duceam să trec prin gârlă
să mă scald și să nu fac zgomot
când intram în porumb să caut câțiva cu
boabe de lapte și chică matură
cursă pe pământ. Mă urmărea ziua până
acasă ca să poată să se întunece.
Noaptea dormeam pe trifoi
ca să nu mai simt greutăți și mă uitam la
stele cu coada ochiului
cum le plictisea totul. Ea avea o cămașă
albă eu un cap gol
rezemat de coastele ei să-mi odihnesc
desnădejdile iar dintre sâni îi auzeam
cuvintele cum ridicau tonul la mine.
Atunci mi-au ieșit câteva bucle roșii din
inimă care s-au întins peste cămașa mea
sub forma unor vulpi de tranziție.
Am sărutat-o acolo…pe unde circulă de
obicei căldura lunii și i-a plăcut iar
mai apoi dintr-un fir de păpădie
am împletit un inel care în acea noaptea
fura degete libere. Două ore am împărțit
licuricii cu ea
și stelele dinspre nord iar de greieri
nu s-a atins nimeni.
Cum miroase cămașa a fân tot ea mi-a
spus când am început să-i depind de inimă.

A %d blogueros les gusta esto: