@gsv

Mi-am pus soarele deoparte
luând cerul după umeri
și am mers înainte cât
să nu mi se termine picioarele.
Greu am traversat câmpia
prin noaptea intimă
și am ajuns la o fântână
în care apa ruga găleata să o
ridice la suprafață.
La câțiva pași moartea năștea
fără oprire.
Mi-am făcut repede o cruce să
mă simt vesel
după ce am trecut
pe lângă un copac plin de
cute în care se jucau friguri vii.
Cât am mers
luna mi-a hărțuit părul întruna.
Am întâlnit ruine de flori
lipite cu aer și un viitor ciușdit
care arăta ca un tată
îmbrăcat în brad lăcrimând rășină.

A %d blogueros les gusta esto: