@gsv

Poate că ar fi mai bine să tac, după ce m-am consultat cu mine însămi fără niciun rost; că se poate trăi și ascultând «salam» într-o țară în care începutul rugăciunii tinere cade pe asfalt, tot făcând în genunchi drumul până
la Iași, la butoaiele cu ape fără reguli. Cine poate intui dacă o igienă mentală ne-ar ajuta pe unii dintre noi, înainte de a face pământul să crească. Și totuși sunt câțiva scriitori care doresc să lase câteva indicii clare, scriind cărți, preocupați mai mult de banii strânși de-o viață pentru publicare și nicidecum îngrijorați de canibalismul literar al purtătorilor de creion roșu. Aș putea să pun poze mai des, cum fac unii, și care nu sunt neapărat în ton cu sufletul.
Este imposibil să vezi cu ochii lipiți de partea cealaltă a capului, că în țara nimicului, zi și noapte se construiește cu apă fără mistrie.

A %d blogueros les gusta esto: