@gsv

Te trezești în fiecare zi simțind că
în corpul tău este deja ieri și
abia mai poți să alegi momente.
Este iarnă și în ochii somnului
iar păsările cântă ce
le-a mai rămas din cântec.
Când eram copil mă uitam pe
marginea râului cum se adunau
nume de pietre și nu mi se părea
că februarie
avea moralul înzăpezit.
Singurătatea ți-a devenit animal de
companie și nu știi cum
să îl distrezi. Nu am avut niciodată
opțiunea ca pe ciulini să îi văd altfel.

@gsv

plângi să te învelești cu ceva de
scârbă trăgând de tine
ca iarba de sine,
înainte erau niște boli de confort,
cine mai alăptează azi
lumini care sar în gol…?
mâine îmi voi cumpăra
vrăbii noi să le port vocile la urechi

@gsv

fotografiile respirau pete umede —totul
murea și învia pe
strada îmbrăcată în haine de trecere —

(într-o casă cu chirpici se ascund trucuri
dulci
până când moare cel care face urme)

am rugat-o să închidă țipătul n-a putut
—când iubești într-o limbă
cunoscută primești spațiu și ciorbă —

și cât de mult mi-am dorit
să umblu cu buzunarele pline cu mirese